dereglare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) deregla.

Pronunție

  • AFI: /de.re'gla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dereglare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dereglare dereglări
Articulat dereglarea dereglările
Dativ-Genitiv dereglării dereglărilor
Vocativ dereglare dereglărilor
  1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare.


Traduceri

Referințe