dereglare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) deregla.

Pronunție

  • AFI: /de.re'gla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dereglare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dereglare dereglări
Articulat dereglarea dereglările
Genitiv-Dativ dereglării dereglărilor
Vocativ dereglare dereglărilor
  1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare.


Traduceri

Referințe