derogare
română
Etimologie
Din a deroga.
Pronunție
- AFI: /de.ro'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului derogare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | derogare | derogări |
| Articulat | derogarea | derogările |
| Genitiv-Dativ | derogării | derogărilor |
| Vocativ | derogare | derogărilor |
- acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online