regulament
română
Etimologie
Din latină regulamentum - conform italiană regulamento, franceză règlement, rusă реглемент (reglement).
Pronunție
- AFI: /re.gu.la'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului regulament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | regulament | regulamente |
| Articulat | regulamentul | regulamentele |
| Genitiv-Dativ | regulamentului | regulamentelor |
| Vocativ | regulamentule | regulamentelor |
- totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., reglement.
- norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi.
- totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online