regulament

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină regulamentum - conform italiană regulamento, franceză règlement, rusă реглемент (reglement).

Pronunție

  • AFI: /re.gu.la'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
regulament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regulament regulamente
Articulat regulamentul regulamentele
Genitiv-Dativ regulamentului regulamentelor
Vocativ regulamentule regulamentelor
  1. totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., reglement.
  2. norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi.
  3. totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe