deroga
română
Etimologie
Din franceză déroger < latină derogare.
Pronunție
- AFI: /de.ro'ga/
Verb
| Conjugarea verbului deroga | |
| Infinitiv | a deroga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
derog |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deroge |
| Participiu | derogat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online