deroga

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză déroger < latină derogare.

Pronunție

  • AFI: /de.ro'ga/


Verb


Conjugarea verbului
deroga
Infinitiv a deroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
derog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deroge
Participiu derogat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe