descântătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a descânta + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /des.kɨn.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
descântătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descântătură descântături
Articulat descântătura descântăturile
Dativ-Genitiv descântăturii descântăturilor
Vocativ descântătură descântăturilor
  1. descântec.


Traduceri

Referințe