descântec

română

Etimologie

Din des- + cântec.

Pronunție

• AFI: /des'kɨn.tek/

Substantiv

Declinarea substantivului descântec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descântec	descântece
Articulat	descântecul	descântecele
Genitiv-Dativ	descântecului	descântecelor
Vocativ	descântecule	descântecelor

1. faptul de a descânta.
2. formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online