descuama

română

Etimologie

Din franceză desquamer < latină desquamare.

Pronunție

• AFI: /des.kwaˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) descuama
Infinitiv	a (se) descuama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descuameze
Participiu	descuamat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre epidermă) a se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele.

Cuvinte derivate

• descuamare
• descuamat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• demascau

Referințe

• DEX '98 via DEX online