descumpănire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a descumpăni.

Pronunție

  • AFI: /des.kum.pə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
descumpănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descumpănire descumpăniri
Articulat descumpănirea descumpănirile
Genitiv-Dativ descumpănirii descumpănirilor
Vocativ descumpănire descumpănirilor
  1. faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.


Traduceri

Referințe