descumpănire
română
Etimologie
Din a descumpăni.
Pronunție
- AFI: /des.kum.pə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descumpănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descumpănire | descumpăniri |
| Articulat | descumpănirea | descumpănirile |
| Genitiv-Dativ | descumpănirii | descumpănirilor |
| Vocativ | descumpănire | descumpănirilor |
- faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online