descumpăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din des- + a cumpăni.

Pronunție

  • AFI: /des.kum.pə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
descumpăni
Infinitiv a descumpăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descumpănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descumpănească
Participiu descumpănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe