descumpănit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a descumpăni.

Pronunție

  • AFI: /des.kum.pə'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
descumpănit
Singular Plural
Masculin descumpănit descumpăniți
Feminin descumpănită descumpănite
Neutru descumpănit descumpănite
  1. care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.


Traduceri

Referințe