desfia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + a (în)fia.

Pronunție

  • AFI: /des.fi'a/


Verb


Conjugarea verbului
desfia
Infinitiv a desfia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desfiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desfieze
Participiu desfiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anula o înfiere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe