desfidere

română

Etimologie

Din a desfide.

Pronunție

• AFI: /des'fi.de.re/

Substantiv

Declinarea substantivului desfidere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desfidere	desfideri
Articulat	desfiderea	desfiderile
Genitiv-Dativ	desfiderii	desfiderilor
Vocativ	desfidere	desfiderilor

1. (rar) faptul de a desfide; provocare, sfidare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online