despecetluire
română
Etimologie
Din a despecetlui.
Pronunție
- AFI: /des.pe.ʧe.tluˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului despecetluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | despecetluire | despecetluiri |
| Articulat | despecetluirea | despecetluirile |
| Genitiv-Dativ | despecetluirii | despecetluirilor |
| Vocativ | despecetluire | despecetluirilor |
- acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online