Sari la conținut

despecetlui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din des- + a pecetlui.

Pronunție

  • AFI: /des.pe.ʧe.tlu'i/


Verb


Conjugarea verbului
despecetlui
Infinitiv a despecetlui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
despecetluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să despecetluiască
Participiu despecetluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe