destoinicie

română

Etimologie

Din destoinic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /des.toj.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului destoinicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destoinicie	invariabil
Articulat	destoinicia	invariabil
Genitiv-Dativ	destoiniciei	invariabil
Vocativ	destoinicie	invariabil

1. însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• destoinicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online