destoinicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din destoinic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /des.toj.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
destoinicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destoinicie invariabil
Articulat destoinicia invariabil
Genitiv-Dativ destoiniciei invariabil
Vocativ destoinicie invariabil
  1. însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință.


Traduceri

Anagrame

Referințe