aptitudine

română

Etimologie

Din franceză aptitude < latină aptitudo, aptitudinis.

Pronunție

• AFI: /ap.ti.tu'di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului aptitudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aptitudine	aptitudini
Articulat	aptitudinea	aptitudinile
Genitiv-Dativ	aptitudinii	aptitudinilor
Vocativ	aptitudine	aptitudinilor

1. însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online