destrăbăla

română

Etimologie

Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvânt modern, poate italiană (s)traballare („a oscila”).

Nu este posibilă derivarea din latină *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).

Pronunție

AFI: /des.trə.bəˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) destrăbăla
Infinitiv	a (se) destrăbăla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) destrăbălez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) destrăbăleze
Participiu	destrăbălat
Conjugare	I

(v.refl.) a duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate.

Cuvinte derivate

destrăbălare

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online