destrăbăla

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Probabil din destrăbălat.

Pronunție

  • AFI: /des.trə.bə'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) destrăbăla
Infinitiv a (se) destrăbăla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) destrăbălez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) destrăbăleze
Participiu destrăbălat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe