destrăbălare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) destrăbăla.

Pronunție

  • AFI: /des.trə.bə'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
destrăbălare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destrăbălare destrăbălări
Articulat destrăbălarea destrăbălările
Genitiv-Dativ destrăbălării destrăbălărilor
Vocativ destrăbălare destrăbălărilor
  1. faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț.


Traduceri

Referințe