detraca
Etimologie
Din franceză détraquer.
Pronunție
- AFI: /de.tra'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) detraca | |
| Infinitiv | a (se) detraca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să |
| Participiu | detracat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) a se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online