redacta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză rédiger < latină redigere (după redacție, redactor).

Pronunție

  • AFI: /re.dak'ta/


Verb


Conjugarea verbului
redacta
Infinitiv a redacta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
redactez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să redacteze
Participiu redactat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.).
  2. (v.tranz.) a asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe