redacta
Aspect
Etimologie
Din franceză rédiger < latină redigere (după redacție, redactor).
Pronunție
- AFI: /re.dak'ta/
Verb
| Conjugarea verbului redacta | |
| Infinitiv | a redacta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
redactez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să redacteze |
| Participiu | redactat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.).
- (v.tranz.) a asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online