dever

română

Etimologie

Din turcă devir.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului dever
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dever	invariabil
Articulat	deverul	invariabil
Dativ-Genitiv	deverului	invariabil
Vocativ	deverule	invariabil

1. volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani).

Cuvinte compuse

• cu dever mare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dreve

Referințe

• DEX '98 via DEX online