dezlega

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină disligare.

Pronunție

  • AFI: /dez.le'ga/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezlega
Infinitiv a (se) dezlega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezleg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezlege
Participiu dezlegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface.
    A dezlega un pachet.
  2. a face să nu mai fie înnodat, legat.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare.
  4. (mai ales în practicile religioase, în basme) a scuti de obligațiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru.
  5. (în religia creștină) a face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni).
  6. a găsi soluția unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva.
  7. a citi, a descifra (un scris neciteț).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe
  • A dezlega punga = a da bani, a cheltui
  • (tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască


Traduceri

Referințe