voie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) volja.

Pronunție

  • AFI: /'vo.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
voie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voie voi
Articulat voia voile
Dativ-Genitiv voii voilor
Vocativ voie voilor
  1. voință, vrere, intenție.
  2. dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere.
  3. poftă, dorință, chef.
  4. permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce vrei
  • A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...)
  • A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva
  • A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac
  • A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva
  • A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva
  • A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva
  • A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva


Traduceri

Referințe