deznădăjduire

română

Etimologie

Din a deznădăjdui.

Pronunție

• AFI: /dez.nə.dəʒ.du'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deznădăjduire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deznădăjduire	deznădăjduiri
Articulat	deznădăjduirea	deznădăjduirile
Genitiv-Dativ	deznădăjduirii	deznădăjduirilor
Vocativ	deznădăjduire	deznădăjduirilor

1. faptul de a deznădăjdui; (p.ext.) deznădejde.

Locuțiuni

• (loc.vb.) (înv.) A aduce (pe cineva) la deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online