Sari la conținut

deznădăjduire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a deznădăjdui.

Pronunție

  • AFI: /dez.nə.dəʒ.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deznădăjduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deznădăjduire deznădăjduiri
Articulat deznădăjduirea deznădăjduirile
Genitiv-Dativ deznădăjduirii deznădăjduirilor
Vocativ deznădăjduire deznădăjduirilor
  1. faptul de a deznădăjdui; (p.ext.) deznădejde.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe