deznădăjdui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dez- + a nădăjdui.

Pronunție

  • AFI: /dez.nə.dəʒ.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
deznădăjdui
Infinitiv a deznădăjdui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deznădăjduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deznădăjduiască
Participiu deznădăjduit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe