dezonora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déshonorer.

Pronunție

  • AFI: /de.zo.no'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezonora
Infinitiv a (se) dezonora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezonorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezonoreze
Participiu dezonorat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe