pierde

română

Din latină perdere.

Conjugarea verbului (se) pierde
Infinitiv	a (se) pierde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) pierd
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) piardă
Participiu	pierdut
Conjugare	III

I.

(v.tranz.) a nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material).
A pierde un obiect.
(v.tranz.) a nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția.
S-a pierdut în pădure.
(v.refl.) a se rătăci de grupul în care se afla.
(v.refl.) (fig.) a se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în...
(v.refl.) (fig.) a fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă.

II.

(v.tranz.) a fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi.
a rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate.
(despre plante) a i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc.
(pop.; despre femei) a avorta.
a fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit.
a fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc.
a sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
a folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el.

III.

(v.tranz.) (pop.) a ucide, a omorî.
(v.refl.) a muri.
(v.tranz. și refl.) a(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.).
S-a pierdut în timpul deportărilor.

Multe cântece vechi se pierd.
(v.tranz.) (pop.) a face să dispară, să piară; p. ext. a compromite.
(v.refl.) a ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea.
(fig.) a trece neobservat, neluat în considerație.
(v.tranz.) a nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea.
(v.refl.) (despre sunete, voci, zgomote) a-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge.

I.

A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire)
A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit
A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea
A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil
A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială
A-și pierde viața = a muri; a fi omorât
A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina
A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva
A pierde sânge = a avea hemoragie
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A-și pierde mințile = a înnebuni
Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat
A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult

a nu mai avea în posesie

Din pierde.