dichisi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă διικισα (diíkisa) (aorist lui διικω (diikó)).

Pronunție

  • AFI: /di.ki'si/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dichisi
Infinitiv a (se) dichisi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dichisesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dichisească
Participiu dichisit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (pop. și fam.) a se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos și curat, a se ferchezui; (peior.) a se găti prea mult.
  2. (v.tranz.) a potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe