dichis
Etimologie
Din a (se) dichisi (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /di'kis/
Substantiv
| Declinarea substantivului dichis | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dichis | dichisuri |
| Articulat | dichisul | dichisurile |
| Genitiv-Dativ | dichisului | dichisurilor |
| Vocativ | dichisule | dichisurilor |
- (pop. și fam.) (la pl.; adesea fig.) obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare.
- podoabă, găteală, ornament.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online