dictafon

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză dictaphone.

Pronunție

  • AFI: /dik.ta'fon/


Substantiv


Declinarea substantivului
dictafon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dictafon dictafoane
Articulat dictafonul dictafoanele
Genitiv-Dativ dictafonului dictafoanelor
Vocativ dictafonule dictafoanelor
  1. magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare.


Traduceri

Anagrame

Referințe