Sari la conținut

oftica

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din oftică.

Pronunție

  • AFI: /of.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
oftica
Infinitiv a oftica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oftic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oftice
Participiu ofticat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) chinui, a (-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe