dijmărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dijmă + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /diʒ.mə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
dijmărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dijmărit invariabil
Articulat dijmăritul invariabil
Genitiv-Dativ dijmăritului invariabil
Vocativ dijmăritule invariabil
  1. dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci.


Traduceri

Referințe