dijmărit

română

Etimologie

Din dijmă + sufixul -ărit.

Pronunție

• AFI: /diʒ.mə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului dijmărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dijmărit	invariabil
Articulat	dijmăritul	invariabil
Genitiv-Dativ	dijmăritului	invariabil
Vocativ	dijmăritule	invariabil

1. dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online