Sari la conținut

dijmar

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din dijmă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /diʒ'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dijmar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dijmar dijmari
Articulat dijmarul dijmarii
Genitiv-Dativ dijmarului dijmarilor
Vocativ dijmarule dijmarilor
  1. persoană care strângea dijmele; dijmuitor.


Traduceri

Referințe