dintru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + întru.

Pronunție

  • AFI: /'din.tru/


Prepoziție

  1. (mai ales înaintea lui „un”, „al”, „însul”, „acest”, „o dată”, cu elidarea vocalei finale proprii). (cu sens local) din, dinspre.
    Privește dintr-un colț al sălii.
  2. (partitiv) din.
    Vorbește cu unii dintre noi.
  3. (indicând apartenența)
    Facem parte d într-o lume nouă
  4. (cu sens temporal; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării) de la.
    Pleacă dintr-o clipă într-alta.
  5. (introduce un atribut care indică timpul desfășurării unei acțiuni) din, petrecut în...
    Mi-a povestit o întâmplare dintr-o dimineață de vară.
  6. (introduce un complement care indică originea, proveniența) din.
    Planta se dezvoltă dintr-o sămânță.
  7. (introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) din.
    Și-a făcut o scurtă dintr-un palton.
  8. (introduce un complement indirect care arată starea de la care se trece)
    Se trezește dintr-un somn greu
  9. (introduce un complement circumstanțial de mod) cu.
    A nimerit dintr-un foc (de pușcă).
  10. (introduce un complement instrumental) cu.
    Are pensie și trăiește dintr-însa.
  11. (introduce un atribut care indică materia) din.
    Mănăstirea dintr-un Lemn.
  12. (introduce un complement circumstanțial de cauză) din cauza.
    S-a supărat dintr-o nimica toată.

Locuțiuni

Expresii

  • Dintr-acolo = din partea aceea


Traduceri

Referințe