direcționa

română

Etimologie

Din franceză directionner.

Pronunție

• AFI: /di.rek.ʦi.o'na/

Verb

Conjugarea verbului direcționa
Infinitiv	a direcționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	direcționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să direcționeze
Participiu	direcționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a orienta, a îndruma într-un anumit sens.

Sinonime

• dirija

Cuvinte derivate

• direcție
• direcțional
• direcționare
• direcționat
• redirecționa

Cuvinte apropiate

• direct
• directa
• directiv
• director

Traduceri

• Vedeți traduceri pentru dirija.

Referințe

• DEX online