direclie

română

Etimologie

Din turcă direkli „cu stâlpi”.

Pronunție

• AFI: /di.re'kli.e/

Substantiv

Declinarea substantivului direclie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	direclie	direclii
Articulat	direclia	direcliile
Genitiv-Dativ	direcliei	direcliilor
Vocativ	direclie	direcliilor

1. monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online