Spania
![]() |
![]() |
![]() |
Etimologie
Numele țării este derivat din Hispānia, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din greacă Ἱσπανία (Hispanía) (accent pe „i”, ca și în cazul României), utilizat de către Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie amănunțit Hispānia romană.
Originea termenului Hispania este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit ay-shaphanim, „coastă de iepuri, insula damanilor”. Iepurii sau damanii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei.
Pronunție
- AFI: /'spa.ni.a/
Nume propriu
Declinarea substantivului Spania | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Spania | invariabil |
Articulat | Spania | invariabil |
Genitiv-Dativ | Spaniei | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (geogr., defectiv de plural) țară situată în sud-vestul Europei. Nume oficial: Regatul Spaniei. Capitală: Madrid. Limbă oficială: spaniolă (aragoneză, asturiană, catalană, galiciană, bască și occitană sunt oficiale în unele comunități autonome).
Sinonime
- (geogr.) Regatul Spaniei
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
|
|
Referințe
(føroyskt)
Etimologie
Din latină Hispānia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Spania n.
- (geogr.) Spania