disamară

română

Etimologie

Din franceză disamare.

Pronunție

• AFI: /di.sa'ma.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului disamară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disamară	disamare
Articulat	disamara	disamarele
Genitiv-Dativ	disamarei	disamarelor
Vocativ	disamară	disamarelor

1. fruct uscat care rezultă din gruparea a două samare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online