disamară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză disamare.

Pronunție

  • AFI: /di.sa'ma.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
disamară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disamară disamare
Articulat disamara disamarele
Genitiv-Dativ disamarei disamarelor
Vocativ disamară disamarelor
  1. fruct uscat care rezultă din gruparea a două samare.


Traduceri

Referințe