discreditare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) discredita.

Pronunție

  • AFI: /dis.kre.di'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
discreditare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discreditare discreditări
Articulat discreditarea discreditările
Dativ-Genitiv discreditării discreditărilor
Vocativ discreditare discreditărilor
  1. faptul de a (se) discredita; compromitere.


Traduceri

Referințe