discredita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză discréditer. Confer italiană discreditare.

Pronunție

  • AFI: /dis.kre.di'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) discredita
Infinitiv a (se) discredita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) discreditez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) discrediteze
Participiu discreditat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe