discursivitate

română

Etimologie

Din discursiv + sufixul -itate.

Pronunție

• AFI: /dis.kur.si.vi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului discursivitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discursivitate	invariabil
Articulat	discursivitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	discursivității	invariabil
Vocativ	discursivitate	invariabil

1. caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online