Sari la conținut

discursivitate

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din discursiv + sufixul -itate.

Pronunție

  • AFI: /dis.kur.si.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
discursivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discursivitate invariabil
Articulat discursivitatea invariabil
Genitiv-Dativ discursivității invariabil
Vocativ discursivitate invariabil
  1. caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament.


Traduceri

Referințe