discursivitate
română
Etimologie
Din discursiv + sufixul -itate.
Pronunție
- AFI: /dis.kur.si.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului discursivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | discursivitate | invariabil |
| Articulat | discursivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | discursivității | invariabil |
| Vocativ | discursivitate | invariabil |
- caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online