întemeia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + temei.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.te.me'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întemeia
Infinitiv a (se) întemeia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întemeiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întemeieze
Participiu întemeiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înființa, a funda (un stat, o instituție etc.).
    A întemeiat un nou sat.
  2. (rar) a zidi, a clădi.
  3. (fig.) a pune temelii durabile; a consolida.
  4. (v.refl.) (fig.) a avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe