disecare
română
Etimologie
Din a diseca.
Pronunție
- AFI: /di.se'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului disecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disecare | disecări |
| Articulat | disecarea | disecările |
| Genitiv-Dativ | disecării | disecărilor |
| Vocativ | disecare | disecărilor |
- acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online