disecare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a diseca.

Pronunție

  • AFI: /di.se'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
disecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disecare disecări
Articulat disecarea disecările
Genitiv-Dativ disecării disecărilor
Vocativ disecare disecărilor
  1. acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție.


Traduceri

Anagrame

Referințe