diseca

română

Etimologie

Din franceză disséquer < latină dissecare.

Pronunție

• AFI: /di.se'ka/

Verb

Conjugarea verbului diseca
Infinitiv	a diseca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	disec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să disece
Participiu	disecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a efectua o disecție.
2. (v.tranz.) (fig.) a analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.

Cuvinte derivate

• disecare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deșcăi
• decisa

Referințe

• DEX '98 via DEX online