disgusto

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disgustare.

Pronunție

  • AFI: /di'zgusto/


Substantiv

disgusto m., disgusti pl.

  1. dezgust

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul disgustar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disgusto m., disgustos pl.

  1. displăcere, supărare
  2. iritare, enervare

Antonime

Cuvinte derivate

Nota Bene

  • Este vorba de faux amis, sau prieteni falși. Cuvântul disgusto este mai blând decât echivalentul român dezgust.