disgusto

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disgustare.

Pronunție

• AFI: /di'zgusto/

Substantiv

disgusto m., disgusti pl.

1. dezgust

Cuvinte derivate

• disgustare

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul disgustar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disgusto m., disgustos pl.

1. displăcere, supărare
2. iritare, enervare

Antonime

• gusto

Cuvinte derivate

• disgustar

Nota Bene

• Este vorba de faux amis, sau prieteni falși. Cuvântul disgusto este mai blând decât echivalentul român dezgust.