disidență

română

Variante

• dizidență

Etimologie

Din franceză dissidence < latină dissidentia.

Pronunție

• AFI: /di.si'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului disidență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disidență	disidențe
Articulat	disidența	disidențele
Genitiv-Dativ	disidenței	disidențelor
Vocativ	disidență	disidențelor

1. atitudine, manifestare de disident.
2. (concr.) grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online