diskrepans
suedeză
(svenska)
Etimologie
Inevitabil din latină discrepantia („discordanță, disonanță”), probabil prin neerlandeză discrepantie, germană Diskrepanz sau engleză discrepance, discrepancy.
Pronunție
- AFI: /dɪskrɛpˈans/, /dɪskrɛpˈaŋs/
Substantiv
| Declinarea substantivului diskrepans | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | diskrepans | diskrepansen | diskrepanser | diskrepanserna |
| Genitiv | diskrepans | diskrepansens | diskrepansers | diskrepansernas |
- discrepanță, nepotrivire, incongruență
- Om diskrepans råder saknas det samband mellan teori och praktik.