Sari la conținut

disociere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a disocia.

Pronunție

  • AFI: /di.so.ʧiˈe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
disociere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disociere disocieri
Articulat disocierea disocierile
Genitiv-Dativ disocierii disocierilor
Vocativ disociere disocierilor
  1. acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație.


Traduceri

Referințe