disocia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză dissocier < latină dissociare.

Pronunție

  • AFI: /di.so.ʧi'a/


Verb


Conjugarea verbului
disocia
Infinitiv a disocia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
disociez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să disocieze
Participiu disociat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (chim.) a scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație.
    Atomii se disociază.
  2. (v.tranz.) a despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe